„Îți înfricoșezi visurile de mori și îngrozesc viziunile mele”. Iov 7:14
Frank călătorește în județul Weber, Utah, unde se întâlnește cu procurorul Calvin Smith, procurorul adjunct al județului, Charles Horvath și Didi Higgens, patolog asistent la examinatorul medical al județului. Procuratura districtului l-a condamnat pe șeriful William Garry pentru uciderea soției sale și a celor trei copii. Garry a mărturisit crima, iar amprentele sale au fost găsite pe arma crimei, un instrument folosit pentru cioplirea lemnului. Acum, tot ce rămâne este ca juriul să decidă dacă Garry ar trebui să primească pedeapsa cu moartea. Smith speră că Frank poate dezvolta un profil psihologic care să nu lase nici o îndoială în mintea juriului că Garry este un criminal care calculează rece.
Ajutat de prietenul apropiat al lui William Garry, deputatul Kevin Reilly, Frank inspectează casa conservatoare, din America Centrală, unde a avut loc uciderea. El observă o serie de numere, „1, 28, 15”, scrise cu sânge pe o fereastră a bucătăriei. Reilly explică că cei implicați în anchetă nu au fost niciodată capabili să le descifreze sensul. În timp ce Frank își continuă turneul în casa Garry, ascultă o înregistrare pe bandă a mărturisirii lui William, în care descrie detaliile despre cum și-a ucis familia, unul câte unul.
A doua zi dimineață, Frank se întâlnește cu Michael Slattery, avocatul lui William Garry. Slattery recunoaște în mod liber că nu are intenția de a-l lăsa pe Frank să-l intervieveze pe clientul său. Însă Frank insistă că recomandarea sa către juri va fi nepărtinitoare. Slattery se răzgândește și îi permite lui Frank să conducă interviul. Garry susține că a fantasizat despre comiterea crimelor de ceva vreme, condus de probleme cu banii și ura față de soția sa. Lui Frank îi este greu să creadă că Garry a sculptat un heruvim din lemn ca un cadou de naștere pentru soția sa, apoi a procedat la uciderea întregii familii folosind același instrument de sculptură.
Frank descoperă defecte în concluziile trase de anchetatori. El îi spune lui Didi că altcineva decât Garry a comis crimele. Garry este de acord să facă un test cu detectorul de minciuni. Pe baza rezultatelor, tehnicianul poligraf concluzionează că Garry și-a ucis, de fapt, familia. Dar Frank consideră că Garry se simte atât de vinovat (despre ceva încă necunoscut) încât s-a convins că este responsabil pentru ucideri. Întrebat de concluziile lui Frank, Smith decide că serviciile sale nu mai sunt necesare.
Un psihiatru îi spune lui Frank că doamna Garry era fidelă soțului ei și că nu avea o relație cu adjunctul Reilly. Dar ea afirmă că nu se poate spune același lucru despre William Reilly. Frank este surprins de această revelație.
Didi are cadavrele lui Garry exhumate pentru reexaminare. După ce a inspectat tăieturile pe mâinile doamnei Garry, Didi concluzionează că rănile nu au fost defensive, așa cum credea anterior examinatorul medical. Numerele scrise pe fereastra bucătăriei, își dă seama Frank, corespund unui pasaj biblic. De asemenea, el își dă seama că William Garry nu știa că soția lui era însărcinată.
Frank, Didi și Calvin Smith apar în fața judecătorului Maher. Frank spune instanței că doamna Garry nu a murit la subsol, așa cum credea anterior. Doamna Garry, dezvăluie Frank, și-a ucis copiii, pentru că i-a văzut ca îngeri și și-a dorit să rămână așa. A plecat apoi spre bucătărie și s-a înjunghiat în inimă. Înainte de a muri, doamna Garry i-a spus lui William că a făcut-o să ucidă copiii; că nu putea suporta gândul că aduce un alt copil într-o lume a adulterilor. Când Reilly a ajuns la fața locului, l-a ajutat pe William să mute cadavrele la subsol, aruncând anchetatorii de pe potecă. Frank îl îndeamnă să înainteze adevărul.